Coasem cămăși cu altița ca element de croi de atâția ani. Poate vă întrebați ce am mai putea afla nou despre acest obiect, nu? Ei bine, documentarea pe această temă mi-a oferit câteva surprize, mai ales când m-am concentrat pe Gorj. Într-adevăr, și această cămașă aparține tipului carpatic – cu foile de pânză încrețite la gât, așa cum se întâmpla și în cazul cămășii cu mâneca întreagă din aceeași zonă etnografică, despre care puteți găsi informații aici. Fără să mai lungim vorba, vă propun să trecem la treabă. Până la urmă, sunteți aici, pe site, pentru că vă doriți informații concrete despre acest tip de cămașă. Cel mai probabil, sunteți în faza de documentare și vreți să știți care sunt aspectele esențiale de care merită să țineți cont atunci când porniți la lucru.

1. Deși acest tip de croi permite folosirea mai multor sisteme de decorare, cămașa cu mâneca întoarsă e vedeta!

I se mai spune și „cămașă cu mâneca răsfrântă”. Elementul distinctiv este cu siguranță, această mânecă specială. Femeia decide să coasă o porțiune din mânecă pe dosul pânzei pentru a o putea întoarce sub forma unui volan, punând-o astfel în evidență. Terminația mânecii este mereu în bertiță, cum i se spune local. Aceasta este la rândul ei întoarsă. Ar fi bine să știți că există și cămăși care nu au cusătură realizată pe dosul pânzei din care este croită mâneca propriu-zisă ca prin întoarcere să formeze un volan. Mâneca se încrețește, se întoarce iar bertița este cea care se aplică pe crețuri în așa fel încât să stea întoarsă. Prin urmare, doar bertița are această poziție iar volanul nu se formează. Dacă ar fi să purtăm cămașa fără bertiță întoarsă, modelul cusut pe aceasta ar veni pe interiorul mânecii și nu ar mai fi vizibil privitorului (Cămașă – Inv. 20415 – Stoica, Costume tradiționale din Gorj în colecțiile Muzeului Satului, 2014, p. 40).

Ce am remarcat la cămășile care au un volan format din mâneca întoarsă este faptul că porțiunea aleasă este destul de generoasă – „Din mâneca lungă de 96 cm, 20 cm se întoarce pentru volan.” – Cămașa cu mânecă întoarsă nr. 5, Inv. 35413 (87832) (Stoica, Costume tradiționale din Gorj în colecțiile Muzeului Satului, 2014, p. 52)

Când mâneca este decorată cu râuri, „pe distanța de 14 cm, aceștia sunt cusuți pe dos, ca să poată fi întoarsă mâneca.” – Ie cu mânecă întoarsă nr. 21, Inv. 4979 (Stoica, Costume tradiționale din Gorj în colecțiile Muzeului Satului, 2014, p. 70).

Acest tip de cămașă cu altiță și mânecă întoarsă se întâlnea des în secolul al XIX-lea. Alături de cămașa bătrânească, „este una dintre cele mai valoroase piese ale portului gorjenesc” (Stoica & Vasilescu, Portul popular din Gorj, 1971, pg. 47-48).

Cămașa cu altiță și mâneca întoarsă este specifică portului cu catrințe după cum reiese din citatul următor: „(…) Întâlnim însă numai în cazuri rarisime cămașa cu mâneca răsfrântă, cusută cu altiță și încreț la un fir pe dos care este caracteristică portului cu catrințe.” (Stoica & Vasilescu, Portul popular din Gorj, 1971, p. 66)

Nu aș vrea să credeți că acest tip de terminație a mânecii a fost singurul folosit la croiul carpatic cu altiță separată în Gorj. Apar bineînțeles și cămăși cu bertiță fără a fi întoarsă, cu mâneca largă sau cu volan, dar sunt rare.

Cămașa aleasă în război

Nu ne prea gândim la cămășile țesute și decorate în război. Așa este? E păcat să nu le luăm în considerare mai ales când dincolo de tehnica de decorare (prin coasere sau cu alesătură în războiul de țesut), au păstrat croiul original, în cazul de față cel cu altiță separată. Așadar, nu avem voie să le excludem când vorbim despre acest tip de croi.

Cămașa aleasă în război se mai numește și „cămașă în ițe multe”: „are motivele dispuse pe piept, sub formă de rânduri verticale și pe mânecă, unde, prin modul de aranjare imită altița. Motivele sunt alese cu mâna sau pe rost.” (Stoica, Costume tradiționale din Gorj în colecțiile Muzeului Satului, 2014, p. 25)

2. Foarte multe cămăși cu altiță au umeraș!

Înălțimea altiței variază între 13 și 28 cm. Mai trebuie precizat că există și cămăși care pe lângă această altiță separată au și umeraș (o bucată de pânză îngustă care vine în prelungirea altiței în partea de sus a acesteia). Înălțimea lui variază între 2 și 15cm.

În continuarea acesteia avem mâneca. Ea este formată în majoritatea cazurilor dintr-un lat de pânză și un clin (sunt și cămăși ale căror mâneci nu au clini). Lățimea valului de pânză variază între 41 și 57 cm. Clinul poate avea o lățime cuprinsă între 13 cm și 1/2 din lățimea valului de pânză. Cea mai scurtă mânecă este de 46 cm iar cea mai lungă de 93 cm. Pentru terminația mânecii se preferă brațara cu variantele ei (întoarsă sau nu). Există și cămăși cu mâneca largă sau cu volan dar sunt mai degrabă excepții. Circumferința unei astfel de mâneci era între 72 și 41 cm.

Piept

Pieptul cămășilor cu altiță din catalog este în majoritatea cazurilor format dintr-o singură lățime de pânză. Există și cazuri în care piepții sunt croiți din două lățimi de pânză, dar acestea sunt excepții. Există și un caz în care foaia de pânză a fost pusă pe lățime și se ajunge la un piept amplu de 85cm.

Spate

Spatele, aproape de fiecare dată, este croit dintr-o singură lățime de pânză. Doar într-un caz s-a folosit chiar mai puțin decât lățimea valului de pânză, adică 36cm.

Spatelui și pieptului li se adaugă clini (de obicei sunt 2, dar există și un caz în care sunt 4). Lățimea lor este cât jumătate din lățimea valului de pânză în mod normal. Sunt și clini mai înguști de doar 13 cm.

Ca circumferință, amploarea acestei cămăși variază între 82 și 175 cm.

Poalele

Majoritatea acestor cămăși nu au poale, iar cele care au, sunt separate. Analizând croiul poalelor separate, putem remarca următoarele aspecte: sunt formate din două lățimi de pânză cărora li se adaugă clini (de obicei 4, dar există și cu 2 clini). Lățimea clinilor variaza între 12 și 15 cm.

3. Bumbacul era preferat ca materie primă atât pentru pânză cât și pentru decoruri.

Pânza majorității acestor cămăși era țesută din bumbac gros sau mediu, așadar nu foarte subțire. Există și o excepție: o cămășă cusută pe pânză de in. O sigură cămașă are pânza țesută industrial, toate celellate sunt pe pânză țesută în casă.

Surprinzător sau nu, bumbacul a fost preferat ca fir de cusătură sau alesătură, urmat de mătase, lână, cânepă și chiar in. Lurexul nu apare deloc la acest tip de cămașă din colecțiile MS, și nici mărgelele. Apar în schimb firul metalic, numit local firicică, și paietele aurii (foarte puțin).

4. Râuri pe mânecă!

A sosit momentul să discutăm și despre compoziția ornamentală a acestor cămăși. Așadar:

Ce motive s-au folosit?

Domină motivele geometrice cum ar fi rombul, X-urile, pătratele, zig-zag-ul, cornele berbecului, S-uri, V-uri, cruci, cârlige sau triunghiuri. Acestea sunt urmate în preferințe de motivele florale ca ghirlandele sau pomișorii. În schimb, motivele avimorfe nu apar deloc.

Neașteptat este faptul că puține cămăși au o combinație de motive florale cu motive geometrice. Majoritatea sunt decorate exclusiv cu motive geometrice.

Mâneca

Organizarea altiței

Este momentul să ne uităm cu atenție la felul în care este structurată altița în decorul ei.

Și de această dată se vede preferința femeilor de a organiza decorul altiței în galoane care varianză ca număr de la două la șapte. Dacă nu este organizată în galoane, atunci avem de-a face cu o altiță formată din motive geometrice compacte sau șiruri de romburi dispuse vertical. De cele mai multe ori avem un rând distanțat în acest câmp ornamental față de restul și la aproape jumătate din cămășile studiate apare un rând diferit ca motive față de restul altiței.

Încrețul

Jumătate dintre aceste cămăși au încreț nefuncțional sau multe dintre ele, nu au deloc. Sunt și excepții care prezintă un încreț de tip decorativ. La unele exemplare în schimb, deși se vede din fotografie că respectiva cămașă are încreț, nu putem distinge ce tip este.

Nuanțele folosite în încreț sunt: bej, urmat de galben (mai închis sau mai deschis), roz, portocaliu sau alb.

Decorarea mânecii

Ca sisteme de decorare a mânecii, sunt preferate râurile, în număr de două sau trei dar apar și excepții ca mâneca-tablă sau grupuri de romburi împărțite în 4.

Terminația mânecii

Ca terminație a mânecii apare brățara, uneori ea este întoarsă, urmată în preferințe de mâneca largă sau fudure. Se întâmplă ca din catalog, pentru anumite cămăși, să lipsească această informație. Lățimea brățării varia între 1 și 3 cm.

Pieptul

Există diferite moduri de a decora pieptul unei astfel de cămăși, dar gura rămâne pe centru. De o parte și de alta a ei avem, în cele mai multe cazuri, două registre decorative. Apar și exemplare cu trei registre pe piept (unul este pe centru) dar și cu patru astfel de registre. Exista chiar și o cămașă care are pieptul de decorat cu șapte registre formate din trei pătrate.

Spatele

Acum că am văzut cum este decorat pieptul este momentul să discutăm și despre spate și felul în care femeile au ales să îl trateze de-a lungul timpului în materie de decor. Așadar, cea mai frecventă variantă de decorare este și aici cea cu două registre amplasate pe lângă marginile foilor de pânză, dar există și excepții când s-au folosit trei sau chiar cinci șiruri sau registre similare celor de pe piept.

Poalele

Deși puține exemplare din colecție au poale, cele care au sunt decorate în felul următor: fie este amplasată o ghirlandă orizontal pe marginea lor, fie apar niște registre verticale de-a lungul liilor de croi dar și pe centrul latului de pânză. E adevărat că pe centru apare doar un fragment din motivul care marchează liniile de croi.

5. Unde se mai repetă motivele din altiță?

Nu doar când vine vorba despre cămășile de Gorj, ci în general îmi place să observ dacă motivele din altiță se repetă oriunde altundeva pe cămășă. În acest caz, pot spune că motivele folosite în altiță se repetă în toate câmpurile ornamentale ale cămășii în cazul a mai mult de jumătate dintre acestea.

Dacă nu se repetă peste tot, atunci următoare variantă ca frecvență este repetarea lor doar pe mânecă adică și în râuri sau la terminația mânecii, pe piept fiind diferite.

6. Coasem peste fire!

Trebuie să precizez de la început că majoritatea tehnicilor menționate aici se referă la cămășile cusute. Cămăși țesute sunt doar trei.

În lista de mai jos apar tehnicile de cusut folosite de la cea mai frecvent la cea mai puțin folosită :

1. Peste fire
2. Lănțișor
3. Tighel la îmbinarea foilor de pânză
4. Cheite (gheruțe, puricel, zig-zag)
5. Punct în cruce
6. Găurele
7. Colți croșetați
8. La un fir / pe fir / pe un fir
9. Cusut pe crețuri
10. Șabac
11. Ajur
12. Dantelă croșetată la gât

7. Ce ați zice de o cămașă oliv cu încreț roz?

Există o astfel de cămașă în catalogul publicat de Muzeul Satului. Este vorba despre „Cămașa cu mâneca întoarsă nr. 2, Inv. 36916 (89336)”.

Pânza folosită la realizarea acestor cămăși este o pânză alba, așadar albul domină.

Cu o singură excepție, cămășile sunt monocrome iar încrețul este singurul câmp ornamental care este cusut într-o nuanță contrastantă.

În decorarea cămășilor cu excepția încrețului, domină tonurile de :

1. Oliv sau nucăriu
2. Brun sau maro
3. Negru
4. Roșu
5. Vișiniu
6. Galben
7. Bleumarin

Încrețul poate fi în tonuri de alb, bej, roz, galben închis spre maro sau portocaliu.

Strălucirea este dată de firul metalic și de paiete, ambele aurii.

Concluzie

La final, aș vrea să vă îndemn pe fiecare dintre voi să încercați să aduceți ceva nou unei cămăși de Gorj cu altița, folosindu-vă de ceva vechi cum este această mânecă răsfrântă. A alege o mânecă de acest tip în locul uneia cu o simplă brățară sau mânecă largă, mi se pare o opțiune minunată, mai ales când este atât de puțin cusută în zilele noastre. În sperața că v-am trezit interesul, vă invit să ne urmăriți pe rețelele de socializare, să reveniți pe site ori de câte ori aveți nevoia și evident să ne lăsați un comentariu în care să ne spuneți dacă informațiile prezentate aici (cât și maniera lor de prezentare), v-au fost utile sau nu. Până data viitoare, vă spun „Spor la cusut!”!

Bibliografie

1. Bănățeanu, T., Focșa, G., & Ionescu, E. (1957). Arta populară în Republica Socialistă Română – Port. Țesături. Cusături. Sibiu: Întreprinderea poligrafică Sibiu.
2. Focșa, G. (1957). Evoluția portului popular în zona Jiului de Sus. București, România: Editura de Stat pentru Literatură și Artă.
3. Secoșan, E., & Petrescu, P. (1984). Portul popular de sărbătoare din România. Sibiu: Editura Meridiane.
4. Stoica, G. (2014). Costume tradiționale din Gorj în colecțiile Muzeului Satului. Craiova, Romania: Editura Universitaria Craoiva.
5. Stoica, G., & Vasilescu, V. (1971). Portul popular din Gorj. București, Romania: Întreprinderea Poligrafică ”Arta Grafică”.

*Cele 15 cămăși cu altiță ca element de croi despre care vorbește articolul fac parte din colecția Muzeului Satului. Informațiile prezentate aici sunt sintetizate pe baze descrierilor și imaginilor din catalogul de colecție menționat în bibliografie: Stoica, G. (2014). Costume tradiționale din Gorj în colecțiile Muzeului Satului. Craiova, Romania: Editura Universitaria Craoiva.