You are currently viewing Cămașa bătrânească din Gorj
Cămașa bătrânească din Gorj se află în colecțiile Muzeului Satului „Dimitrie Gusti” din București.

Cămașa bătrânească din Gorj

Introducere

Acest articol beneficiază și de o scurtă prezentare video.

Înainte de a face o analiză obiectivă din care să reiasă trăsăturile acestei cămăși bătrânești din Gorj, aș vrea să supun atenției voastre două citate din două lucrări de specialitate (le găsiți menționate în bibliografie).

”Cămașa bătrânească are decorul dispus de-a lungul mânecilor, în „tablă” compactă cu motive romboidale și bordură similară pe margine. Cusăturile sunt realizate cu arnici, conturate cu fir auriu.”(dr. Stoica, 2014)

”Cămașa bătrânească din Gorj are fața ciupagului croită din două lățimi de pânză încheiate la mijloc, lăsând liberă la partea superioară deschizătura pentru gât. Spatele este croit tot din două lățimi de pânză dar dispuse diferit. Pe centru este așezată o foaie întreagă iar de o parte și de alta câte o jumătate, pentru ca să îi dea aceeași amploare pe care o are fața. Este interesant de remarcat la această cămașă că foaia care formează centrul ciupagului se continuă până la glezne, fără să fie tăiată în talie. Mânecile foarte largi sunt realizate de asemenea din două lățimi de pânză, una pornind de la umăr, alta așezată pe partea interioară a mâinii. Foile componente ale pieptului, spatelui și mânecilor sunt încrețite în jurul gâtului. Peste încreț se coase gulerul, o bentiță de pânză care constituie o terminație. Poalele sunt croite din două bucăți de pânză așezate una în față, alta în spate, care au de o parte și de alta câte un clin pentru a-i da lărgime.

Decorul în stil geometric este dispus de-a lungul mânecilor în formă de tablă compactă până la circa 10 cm de la marginea de jos unde este brodată, cu aceleași motive, o bordură dispusă orizontal. Un grup de broderie identică cu aceea de pe mânecă este dispusă de o parte și de alta a gurii și pe poale. Gulerul are o broderie cu motive geometrice de dimensiuni mici, dar perfect armonizate cu ansamblul.

Întreaga broderie este armonizată cu arnici de culoare maronie și cu fir auriu așezat discret pe contururile modelelor.” (Stoica & Vasilescu, 1971)

Există o singură cămașă din colecția Muzelui Satului „Dimitrie Gusti” din București care se potrivește acestor descrieri. Este chiar cea care se află pe coperta catalogului cu obiectele de port din această zonă etnografică. Cămașa a și fost expusă în 2018 de Muzeul Satului în cadrul expoziției „De la Roșu la Negru”.

A ajuns în muzeu ca achiziție din comuna Bălănești, Gorj în anul 1957.

Aceasta cămașă bătrânească datează din primul sfert de secol XX.

Croi

Este o cămașă cu poale, încrețită la gât iar din punct de vedere al croiului, o putem încadra la cămașa cu mâneca întreagă.

Mâneca este croită din două lățimi de pânză, la fel și pieptul. Doar spatele este dintr-o singură lățime de pânză. Are chiar și doi clini adăugați, fiecare lat de câte o jumătate de lat de pânză și lungi de 45 cm. Așadar, dacă ținem cont de faptul că lățimea valului de pânză utilizat la această cămașă bătrânească e de 40 cm, circumferința ei ajunge la 160 cm. Din păcate, lungimea mânecii nu este menționată în catalog. Era un detaliu interesant de aflat, dar din imagini se vede că această cămașă bătrânească are o mânecă lungă și amplă. Terminația mânecii este largă.

Poalele sunt realizate din două lățimi de pânză în continuarea stanilor pieptului și spatelui, acestora adăugându-li-se și patru clini de 20/30 cm.

Materiale

Este o cămașă cusută pe o pânză din bumbac gros, țesută manual.

Broderia este realizată cu mătase și fir metalic auriu.

Tehnici

Ca tehnici s-au folosit următoarele:

  1. Peste fire
  2. Găurele
  3. Tighel (la îmbinarea foilor de pânză)

Compoziție ornamentală

Ca motive s-au folosit la decorarea ei romburile și S-urile.

Mâneca este decorată cu motive dispuse în tablă. Motivele de pe mânecă se repetă pe piept și la terminația mânecii. Gura cămășii este pe centrul pieptului. Din păcate despre spate nu avem nicio informație în ceea ce privește decorul. Poalele sunt simple, finisate doar cu tiv cu găurele.

Nu are încreț.

Cromatica

Din punct de vedere cromatic, putem spune că este o cămașă monocromă, în tonuri de oliv (acum maroniu), cu mici accente de fir metalic auriu.

Concluzie

Este o cămașă cu adevărat spectaculoasă prin abundența motivelor și felul în care a fost gândit decorul. Ar fi interesant de văzut cum ar arăta în mintea unei femei din secolul XXI realizarea unei cămăși noi, originale, după aceste trăsături. Cum ar gândi mâneca tablă? Ce fel de motive sau culori ar alege pentru ea? Un exercițiu la care sper să răspundă vreuna dintre voi, cititoarele.

Bibliografie

dr. Stoica, G. (2014). Costume tradiționale din Gorj în colecțiile Muzeului Satului / Traditional Gorj Costumes in the Village Museum Collections. București, Ilfov, Romania: Editura Universitaria Craiova.

Stoica, G., & Vasilescu, V. (1971). Costumul popular din Gorj. București, România: Întreprinderea Tipografică ”Arta Grafică”.

This Post Has 2 Comments

  1. Ana Ursescu

    Mulțumim! Foarte interesant și de folos acest articol. Deși am catalogul în bibliotecă, nu știam aceste lucruri sau nu le dădusem atenție. Este fascinantă cămașa dată ca exemplu. In mintea mea se naște această întrebare: dacă ne propunem să coasem o cămașă bătrânească, cum să alegem modelul pentru tablă în așa fel încât să nu copiem exact un model deja existent? Există un set de motive de bază pe care noi, cu mintea noastra (de oameni de sec XXI, poate de la oraș) să le combinăm și să creem un model nou? Este în regulă să inventăm/propunem un model de la zero?

    1. Adriana Iordache

      Bună Ana!

      Mă bucur că ai găsit util acest articol. Să știi că același sentiment l-am avut și eu când am început să studiez mai cu atenție acest catalog de colecție. Este foarte la subiect și concis dar conține informații de mare valoare dacă reușim să le punem cumva în context ca să le înțelegem și să le reținem mai ușor. Ca să îți răspund la întrebare: cred că trebuie să ne hotărâm noi la un motiv sau la un set de motive deja folosit în zonă (de exemplu, romburi în combinație cu altceva: linii, triunghiuri, etc.) și de acolo începem să construim o tablă a noastră. Am și menționat în articol motivele folosite. Putem merge și la lista de motive a altor cămăși din zonă și ne putem inspira și de acolo. Cred că așa începe. După aceea, cred că e vorba de îndemânare și de viziunea noastră estetică, de cromatica și de materialele alese. Sincer, nu mi se pare foarte complicat ci doar mult de cusut. :))) De ce să nu fie în regulă să propunem/inventăm un model de la zero? Atâta timp cât modelul respectiv respectă specificul zonei, nu văd de ce nu…

Leave a Reply