You are currently viewing Cămașa cu mâneca întreagă din Gorj
Cămașă cu mâneca întreagă din Gorj (Colecția Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”, București)

Cămașa cu mâneca întreagă din Gorj

Acest articol beneficiază și de o scurtă prezentare video.

Cămașa cu mâneca întreagă din Gorj apare sub denumirea de „cămașa încrețită la gât, cu mâneca fără altiță în croi” în lucrările de specialitate. Ea este o prezență contantă în această zonă. Așadar, merită atenția noastră. Are atât de multe de oferit. În speranța că v-am trezit interesul, haideți să vedem împreună care sunt caracteristicile acestei creații. În cazul în care vă doriți să coaseți o astfel de cămașă, m-aș bucura ca informațiile din articol să vă fie de ajutor.

Precizez încă de la început faptul că trăsăturile enumerate mai jos se bazează pe analiza a 51 de obiecte din colecția Muzeului Satului din București (15 cămăși cu poale și 36 de ii (fără poale)) conform catalogului publicat de această instituție. În cazul în care sunteți interesați de acest catalog („Costume tradiționale din Gorj în colecțiile Muzeului Satului”, autor dr. Georgeta Stoica, 2014), îl puteți achiziționa de la magazinul muzeului .

De când s-a folosit în zona Gorj acest croi?

Cele mai vechi obiecte de acest tip din colecția muzeului datează de la sfârșitul secolului ale XIX-lea printre care se numără și două copii ale unor cămăși cu poale.

Este interesant să comparăm aici vechimea celor două categorii de obiecte (cămăși cu poale și ii).

Majoritatea cămășilor cu mâneca întreagă datează de la începutul secolului XX (1/4 sec. XX)), spre deosebire de ii care sunt în mare parte realizate după jumătatea secolului XX (3/4 sec. XX).

Cele mai vechi cămăși originale sunt de la începutul secolului XX. Precizez „originale” pentru că avem și cămăși de la sfârșitul secolului XIX dar sunt copii.

Iile stau ceva mai bine când vine vorba de reprezentarea lor la sfârșitul secolului al XIX-lea. Avem două exemplare originale datând din această perioadă.

Croi

Mâneca

În primul rând, ne vom ocupa de croiul mânecii pentru că, în general, aceastea sunt primele părți pe care le coasem.

După cum ați remarcat încă din titlu, mâneca acestui tip de cămașă este întreagă, așadar altițele nu vor fi croite separat.

Primul lucru de luat în calcul este lățimea valului de pânză. El varia între 36 și 85 cm.

Aceste mâneci erau croite fie dintr-o lățime de pânză, fie dintr-o lățime și un clin. Există și cazuri în care mânecile sunt croite dintr-o lățime de pânză + încă o jumătate. Mânecile din două lățimi de pânză sunt însă o excepție.

Ca să vă dați seama de amploarea unei astfel de mâneci vă pot spune că circumferința ei varia între 36 și 82 cm, iar lungimea între 45 și 96 cm. A nu se înțelege că mâneca cea mai mică, cea de 36 cm era și cea mai scurtă (45 cm). Nu, cea de 36 cm circumferință (atât era latul de pânză) era lungă de 58 cm, spre exemplu.

Pieptul

Acum că am lămurit croiul mânecii, ne vom ocupa de croiul pieptului.

La majoritatea cămășilor și iilor cu mâneca întreagă, pieptul este croit dintr-o lățime de pânză. În aceste condiții, pentru cele mai multe dintre ele, clinii nu au fost considerați necesari. Mult sub jumătate dintre acestea au adăugați clini.

Pieptului croit dintr-o lățime de pânză îi urmează în preferințe cel din două lățimi de pânză.

Poate părea curios, dar în unele cazuri, femeile au ales să folosească foaia de pânză pusă pe lățime și nu pe lungime, așa cum ne-am obișnuit. Uneori i-au adăugat și clini.

Spatele

În croiul spatelui lucrurile se simplifică semnificativ. În majoritatea cazurilor, acesta este croit dintr-o singură lățime de pânză (care variază ca dimensiuni între 36 și 85 cm).

Dacă am vrea să știm care era circumferința acestor cămăși, poate ne va surprinde să aflăm că părțile celei mai strâmte cămăși însumau doar 72 cm iar cea mai largă ajungea la 200 cm circumferință.

Poalele

Vom întâlni două tipuri de poale:

  1. Poale făcând corp comun cu stanul – din aceeași bucată de țesătură
  2. Poale făcând corp comun cu stanul – atașate stanului

Prima variantă este cea mai veche, dar la cămășile de acest fel, apare destul de rar. Cea de-a doua variantă domină clar.

Pentru a da amploarea necesară acestor poale, uneori s-au adăugat clini în croiul lor, alteori nu. Numărul clinilor variază (avem chiar și o alegere un pic stranie în care unor poale li s-au adăugat doar un clin de 45 cm lățime). În majoritatea cazurilor, clinii sunt doi. Există și poale cu patru clini sau chiar șase.

Materiale

Din ce era țesută pânza acestor cămăși?

Cămășile din această colecție au pânza țesută din bumbac. Vorbim despre un bumbac cu o grosime medie (spun ”grosime medie” pentru că în cazul altor cămăși se menționează ”bumbac subțire”) și doar într-un singur caz se precizează că bumbacul folosit era gros.

Fără nicio discuție, majoritatea pânzei folosită la aceste cămăși era țesută manual, în gospodărie. S-a folosit și pânză indusctrială, chiar topită, dar foarte puțin.

Cu ce fire decorau cămașa din Gorj cu mâneca întreagă?

Bumbacul a fost preferat, urmat de mătase. Paietele și firul metalic au dat un plus de strălucire. Ambele erau aurii. Rar s-au folosit lurex, mărgele sau lână.

Compoziția ornamentală

Ce motive s-au folosit?

Motivele geometrice sunt cele mai întâlnite. În ordinea frecvenței lor, s-au folosit: romburi, S-uri, zig-zag,  pătrate, triunghiuri, zimți, V-uri, linii, hexagoane, coarne, X-uri,  stele, rozete, cruci, cârlige, octogoane.

Motivele florale apar și ele destul de frecvent. Printre acestea se numără ghirlandele, pomul vieții, vrejuri și brăduți.

Motivele geometrice nu le exclud pe cele floral-vegetale și invers. La peste jumătate dintre cămășile analizate, s-au folosit ambele categorii de motive. Acestea sunt urmate în preferințe de cele cu motive exclusiv geometrice și de abia după aceea, apar cămășile cu motive exclusiv florale.

Motive avimorfe găsim la o singură cămașă din cele studiate.

Mâneca

Altița ca element decorativ

Odată identificate motivele folosite la decorarea cămășilor din Gorj cu mâneca întreagă, putem discuta și despre compoziția ornamentală a mânecilor. În primul rând vom vorbi despre zona altiței (atunci când ea există ca și câmp ornamental și nu ca element de croi), încercând să analizăm felul în care este structurată. Este important de reținut că majoritatea acestor cămăși au acest câmp ornamental pe mânecă.

Ce se evidențiază încă de la început este preferința femeilor pentru organizarea altiței în galoane (în jumătate din cazuri). Acestea pornesc de la un singur galon (rând) și ajung până la unsprezece.

Celelalte variante alese pentru structurarea altiței ca element decorativ sunt:

  1. motivele compacte (romboidale sau nu)
  2. șiruri oblice
  3. șiruri verticale de romburi și un rând orizontal în partea de sus
  4. un șir orizontal
  5. rânduri de romburi alternate cu șiruri înguste de motive geometrice

Acestea sunt însă excepții.

Pentru o mai bună înțelegere a organizării altiței în galoane mai sunt două aspecte demne de atenția noastră și anume prezența sau absența unui rând distanțat în partea de sus a acesteia ori prezența sau absența unui rând diferit de restul care să delimiteze și mai bine vizual rândul distanțat de corpul altiței.

Așadar, acele cămăși care au altița organizată în galoane în majoritatea cazurilor, au și un rând distanțat. Un rând diferit în altiță au puține cămăși.

Încrețul

Majoritatea cămășilor și iilor cu mâneca întreagă au încreț. De cele mai multe ori, el este nefuncțional sau decorativ. O singură cămașă, o copie a uneia de la sfârșitul secolului XIX, are încreț funcțional.

Cromatic vorbind, albul domină în preferințele femeilor pentru acest câmp ornamental, urmat îndeaproape de bej, galben, portocaliu. Avem și excepții: un încreț cusut cu bleu, unul roz, altul negru cu verde.

Decorarea mânecii

Dacă ar fi să facem un top al preferințelor în materie de decorare a mânecilor cămășilor și iilor, acesta ar fi următorul:

  1. Trei râuri
  2. Tablă
  3. Două râuri
  4. Șiruri oblice
  5. Patru râuri
  6. Un râu
  7. Șase râuri
  8. Un registru format din trei romburi încadrate de două șiruri de patru romburi

Când vine vorba de mâneca decorată în tablă, mă simt datoare să fac niște precizări. În primul rând, o puteți regăsi în texte și sub denumirea de „blană”. În al doilea rând, are o varietate destul de mare când vine vorba de geometria elementelor care o compun. Așadar, avem următoarele tipuri de tablă cusută pe mânecile acestor cămăși și ii:

  1. tabla cu motive geometrice rupte
  2. tablă cu motive dispuse în V
  3. tablă cu rânduri oblice

Terminația mânecii

Cele mai multe dintre femei preferau să o lase largă. Cu toate acestea, sunt multe cazuri în care s-a folosit brățara. Aceasta avea o lățime între doi și cinci cm (uneori era întoarsă, dar de cele mai multe ori, normală). Apar și câteva cazuri în care s-a folosit fudurele (volanul), dar acestea sunt rare. O excepție o reprezintă cămașa care are șnur cu ciucuri la capete  trecut prin tivul cu găurele.

Pieptul

Compoziția ornamentală a pieptului este foarte variată dar gura cămășii pe mijlocul stanului este o constantă. Foarte rar este amplasată în lateral.

Sistemul de decorare dominant este cu două registre + gura cămășii pe mijloc. Mai mult de jumătate dintre cămășile cu mânecă întreagă studiate au pieptul decorat astfel. Ca geometrie, aceste registre au elementele dispuse oblic sau în V.

Cu o frecvență ceva mai redusă apar și variantele de mai jos:

  1. Patru registre + gura cămășii
  2. Plastron
  3. Trei registre + gura cămășii

Enumerăm cu titlul de excepție și alte câteva variante de decorare a pieptului întâlnite la aceste cămăși:

  1. două șiruri + gura cămășii
  2. un ornament compact cu motive romboidale + gura cămășii
  3. patru ghirlande mari și două mici
  4. patru râuri
  5. cinci șiruri
  6. șase șiruri
  7. două râuri + gura cămășii
  8. șase registre + gura cămășii

Există o diferență de dimensiune între registru, râu și șir. De aceea am preferat să le păstrez pe toate trei ca variante.

Spatele

Din păcate, atunci când vine vorba despre spatele acestor cămăși, în aproape jumătate din cazuri catalogul nu oferă niciun fel de informație în privința decorului. Singura variantă care apare menționată mai des este cea cu patru șiruri.

Menționăm celelalte variante cu titlul de excepție:

  1. un șir
  2. două registre / șiruri
  3. două șiruri și patru elemente rupte
  4. trei registre / șiruri
  5. patru elemente (romburi)
  6. patru registre
  7. cinci elemente (flori)
  8. cinci registre / șiruri
  9. șase registre
  10. grupuri de motive florale si geometrice dispuse in V
  11. opt șiruri

Poalele

Din cele 51 de obiecte luate în calcul pentru această analiză, doar 15 au poale atașate. Așadar, când vom vorbi despre poale, ne vom referi doar la aceste 15 cămăși care le au.

Poalele acestor cămăși sunt decorate în majoritatea cazurilor pe orizontală, restul nu sunt deloc decorate iar decoruri pe verticală apar destul de rar. Aceasta ne face să le considerăm excepții.

Observații

Un aspect demn de remarcat la cămășile din Gorj este faptul că motivele din altiță apar repetate și în alte câmpuri ornamentale ale cămășii. Așadar, unde au ales femeile din Gorj să repete aceste motive?

  1. La mânecă
  2. Pe piept
  3. Pe spate
  4. La terminația mânecii
  5. Pe poale

Am ales să enumerăm câmpurile în care se repetă motivele din altiță în ordinea frecvenței lor.

Tehnici folosite la realizarea și decorarea cămășii cu mâneca întreagă

Un alt aspect important în realizarea acestor cămăși sunt tehnicile folosite. Trebuie precizat din capul locului că majoritatea acestor cămăși sunt cusute, doar două exemplare sunt țesute.

În ambele cazuri, tehnicile folosite sunt pur decorative, pur funcționale sau cu dublu rol. Le regăsiți în lista de mai jos în ordinea frecvenței lor (de la cele mai folosite la cele mai puțin folosite):

  1. Peste fire (cu rol decorativ)
  2. Găurele (cu rol funcțional și decorativ)
  3. Cheițe  (cu rol funcțional și decorativ) – puricel, gheruțe, croșetate și zig-zag.
  4. Punct în cruce  (cu rol decorativ)
  5. Colți croșetați   (cu rol funcțional și decorativ)
  6. Tighel (la îmbinare) – (cu rol funcțional)
  7. Lănțișor (cu rol decorativ)
  8. În urma acului   (cu rol funcțional și decorativ)
  9. La un fir / pe fir / pe un fir (cu rol decorativ)
  10. Șabac (cu rol decorativ)
  11. Ajur (cu rol decorativ)
  12. Feston (cu rol funcțional și decorativ)
  13. Drug (cu rol funcțional și decorativ)
  14. Cusut pe crețuri (cu rol funcțional și decorativ)
  15. Dantelă croșetată la gât (cu rol decorativ)

Cromatică

Încă de la început trebuie precizat faptul că toate aceste cămăși au fost cusute pe pânză de bumbac albă, așadar, albul domină.

În ceea ce privește culorile folosite la decorarea cămășilor, ar trebui să facem o distincție între încreț și celelalte câmpuri ornamentale. Cămășile în general sunt monocrome, încrețul este singurul care se diferențiază cromatic de celelalte elemente de decor. Mai sus am precizat care erau culorile folosite pentru acesta.

Broderia altițelor, mânecii, pieptului, spatelui și poalelor este de cele mai multe ori de culoare neagră, urmată în preferințe de vișiniu, oliv și roșu. Albastru și maro au fost și ele folosite. Excepție sunt cămășile cusute în nuanțe de galben sau bleumarin. Avem și un caz în care s-au folosit mărgele roz la decorarea cămășii.

Firul metalic auriu întâlnit în scrânciobul altițelor nu are o frecvență atât de mare pe cât ne-am aștepta. Mai puțin de jumătate dintre cămăși îl au. La fel se întâmplă și cu paietele aurii.

Concluzie

La final, aș spune că analizând acest tip de cămașă și caracteristicile ei, nu avem motive să o ocolim în alegerile noastre. Ea poate fi cusută și interpretată într-o mulțime de variante, păstrându-și caracterul local. Vă invit așadar să o căutați în colecțiile de stat și private, să o admirați dar mai ales, să o coaseți și să o purtați. Merită arătată lumii!

Leave a Reply