Nu am avut niciodată o fascinație pentru rochia albă de mireasă, dar pentru costumul românesc da. Pentru mine alegerea a fost una firească: am ales să port un costum românesc pentru partea de cununie religioasă și obiceiuri la nunta mea (2017).
Zis și făcut, nu? Ei bine… nu a fost chiar atât de simplu. Nu am luat ușor decizia de a-mi coase propria cămașă de mireasă. Înainte de a porni pe acest drum, am explorat mai multe posibilități. Prima dintre ele a fost să îmi cumpăr ceva gata făcut. Am încercat să găsesc ceva care să se plieze nevoilor mele din acel moment, dar fără succes. Aveam în minte anumite criterii pe care mi le doream ca respectivul costum, și în primul rând cămașă, să le îndeplinească. În primul rând, îmi doream să fie de la mine din zonă. M-am născut în Drăgănești-Olt, judetul Olt. Conform Georgetei Stoica și Radei Ilie ne găsim în zona etnografică Câmpia Boianului. Nu am găsit nimic de vânzare din acea zonă (vechi sau nou), la momentul respectiv.
Mai mult decât atât, îmi doream ca respectiva cămașă să arate într-un fel: îmi doream altiță separată, încreț funcțional, mâneci bogate, poale lungi (de fapt, o cămașă întreagă). Foarte greu să găsești așa ceva. Când am luat toate aceste aspecte în calcul, mi-am dat seama că nu am de ales, de fapt. Ori îmi cos eu cămașa și e fix așa cum îmi imaginez eu că trebuie să fie, ori renunț la idee cu totul.
Croi
Primul lucru pe care l-am decis a fost ce fel de croi voi folosi la această cămașă de mireasă. Clar am vrut o cămașă cu altiță separată. Prefer și astăzi acest tip de cămașă celui cu mâneca întreagă. Se așează mai bine pe corp și se poartă mai ușor ne mai existând acel surplus de material la nivelul umerilor.
Bun… cămașa avea altița separată. Dar ce facem cu restul? Mânecile, pieptul, spatele, clinii… cum să îi dimensionez?
Mânecile
Aici trebuie să fac câteva precizări. Ce mi-am dorit eu de la mânecile acestei cămăsi de mireasă?:
- amploare, bogăție, frumusețe fără a fi prea încărcate sau prea lungi.
- să fie și practice pentru că urma să petrec o zi întreagă în cămașa asta și trebuia să mă simt în largul meu.
- să pot să le ridic și să le cobor după cum am nevoie.
Când le-am croit, am crezut că anticipez bine cât de mult întră la apă o pânză de bumbac crudă. Deși le-am lăsat mult mai lungi decât mânecile primei mele cămăși, tot nu a fost suficient. În timp, prin purtări și spălări repetate, s-au scurtat considerabil. Să ne înțelegem: eu îmi spăl cămașa la mașina de spălat rufe, ca pe orice altă haină. Nu o spăl de mână.
Îmi amintesc că probam aceste mâneci (pânza era crudă, așa cum am mai spus), și mi se păreau foarte largi chiar și croite dintr-un lat de pânză. De teama unor mâneci imense, care să mă încurce, am decis să nu respect croiul mânecilor cămășilor din zonă și să le las așa de un lat, renunțând la acea jumătate pe care o mai puteam adăuga.
Azi regret aceste două decizii. Era mai bine dacă adăugam acea jumătate la lărgimea mânecii și dacă le lăsam mult mai lungi. Azi nu mi-ar fi fost scurte, dacă făceam așa.
Spatele și pieptul
Am știut că vreau o cămașă lungă cu poale. Așadar, pieptul și spatele au fost croite dintr-un lat de pânză fiecare.
Clinii
Pentru a da lărgimea și amploarea necesară cămășii de mireasă, am adăugat doi clini laterali. Fiecare dintre ei era de o jumătate de lat de pânză și la fel de lungi ca pieptul și spatele. Când a trebuit să introduc cele două mâneci + pavele, pur și simplu i-am despicat pe mijloc la lungimea dorită.
Materiale
Am folosit pânză de bumbac țesută în casă de dna Farcaș Felicitas. Bumbacul folosit a fost Favil Nm 40/2. Pentru cusut am apelat tot la bumbac (mouliné Anchor). Am ales varianta sigură atunci când a venit vorba despre materiale. Nu am vrut să îmi asum riscuri prea mari cu această cămașă. Timpul și energia mea erau limitate. Nu îmi permiteam să experimentez prea mult.
Pentru un strop de strălucire, am adăugat cămășii de mireasă paiete aurite de 2 și 3 mm si fir metalic.
Compoziție
Atunci când a venit vorba de alesul modelului, într-un final, am preluat unul din albumul „Cusături Romanești” – Elisa I.I.C.Bratianu (Editat de Consiliul Superior al Industriei Casnice ; 1943). Spun într-un final, pentru că inițial, îmi doream să creez propriul model. Am făcut câteva încercări dar mi-am dat seama că aveam experieță prea puțină la acea dată în cusutul cămășilor, ca să creez ceva pe măsura așteptărilor mele.
Plașa a fost adaptată nevoilor mele (de exemplu, voiam fâlfân sau volan ca să pot să îmi ridic mâneca peste cot fiind foarte cald la început de septembrie). Am preferat să nu repet nicăieri modelele din diferitele câmpuri ornamentale. Așadar, ce este pe piept, nu se regăsește în altă parte pe cămașă.) Modelul de încreț ales nu este nici el cel din planșă. L-am schimbat cu un altul. Chiar și pe aceasta l-am modificat în așa fel încât să fie unic. La îmbinarea pieptului și a spatelui cu cei doi clini lateriale, am cusut șiruri de pui săriți. Cămașa are chiar și o coloană vertebrală. Mi-am dorită să fie frumoasă privită și din față, și din spate.
Poalele au o terminație simplă. A fost unica soluție care mi-a venit în minte în acel moment ținând cont că pânza de casă mi-a dat ceva de furcă cu piscul format.
Motive
Cămașa abundă în romburi (mai mult sau mai puțin evidente), coarne, cârlige de cioban sau V-uri. Mi-am dorit simboluri care să invoce fertilitatea, abundența, etc.
Tehnici
Pentru realizarea acestei cămăși, am folosit următoarele tehnici:
- În urma acului
- Puncturi
- Șinătău
- Lănțișor
- Încreț funcțional
- La fir
- Cusut pe crețuri
- Cruciulițe
- Butuci
- Crețul de Gorj la mâneca pentru încrețirea ei
- Tiv cu găurele
Cromatică
Îmi plac cămășile monocrome. Mai mult, îmi plac cămășile roșii. Evident că și această cămașă de mireasă avea să fie roșie. E mai mult decât o preferință personală. E chiar culoarea folosită în trecut de către mirese. Am ales să o completez cu un încret de culoarea grâului copt și cu mici accente de strălucire date de paietele aurite și de firul metalic auriu. Pânza pe care am cusut este natur, dar s-a albit foarte mult în timp prin spălări repetate.
În loc de încheiere
A fost un adevărat efort de voință să termin această cămașă la timp, dar până la urmă a fost gata în proporție de 98% (spun 98% pentru că nu am mai avut timp să fac anumite bibiluri). Am fost extrem de bucuroasă și de încântată să o port. Era făcută de mine, mă căsătoream în ea și aveam să o las moștenire urmașilor mei! Exact cu ceea ce pornisem în gând când am luat decizia să o cos.
Dacă și pe voi vă bate gândul să vă coaseți cămașa de mireasă, v-aș îndemna să o faceți în ciuda eventualelor dificultați. Este o satisfacție enormă ca în ziua nunții tale să porți ceva făcut de mâna ta. Ca orice lucru bun în viață, nu este nici ușor și nici simplu, dar merită efortul!
Dacă aveți întrebări pentru mine, nu ezitați să îmi lăsați un comentariu mai jos sau să mă contactați direct prin formularul de pe site.
PS: Această cămașă a fost realizată în perioada august 2016 – septembrie 2017 cu sfaturile următoarelor persoane: Nelu Dumitrescu și Cristina Munteanu. Le mulțumesc și pe această cale!
Felicitari pentru pagina web si pentru proiect! Ar fi utile cat mai multe fotografii la fiecare postare, pentru o mai buna exemplificare.
Bună seara! Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariu! La acest aspect m-am gândit și eu inițial, dar două lucruri m-au făcut să renunț la idee:
1. Fotografiile, deși sunt atrăgătoare și ajută la înțelegerea unor concepte, încarcă foarte mult site-ul (sunt niște parametrii de funcționare pe care mi-am impus să îi respect dacă vreau ca acesta să se încarce rapid). Așadar, ca să compensez acest lucru, o să încerc să folosesc fotografiile mai degrabă pe social media. Avem și pagină de facebook și cont de instagram. Le găsiți aici pe site, în meniu, lângă pagina de contact. Vă invit să ne urmăriți și acolo.
2. Al doilea aspect e mai delicat. Eu îmi doresc să promovez creațiile noi, originale, cu modele în spiritul tradiției dar nou create. Îmi este teama că publicând fotografii de detaliu să nu încurajez mai mult reproducerea decât creația. M-aș autosabota cumva. 🙂