You are currently viewing De ce sunt importante zonele etnografice?

De ce sunt importante zonele etnografice?

Cred că fiecare dintre noi, cele care coasem cămăși, avem această întrebare în minte atunci când ne apucăm de o cămașă nouă: care e importanța zonelor etnografice? Ce relevanță ar mai putea avea în secolul XXI, felul în care erau divizate comunitățile românești acum mai bine de 100 de ani? Să ne înțelegem: sunt o femeie care își dorește o cămașă românească cu care să se îmbrace la diferite evenimente sau poate chiar la muncă. De ce aș face efortul de a cunoaște specificul unei zone și de a încadra cămașa mea în el? Și așa este destul de complicat să coși o cămașă, nu? Sunt atâtea decizii de luat…ce model, ce materiale, cum croiesc, etc. Treaba asta cu zonele etnografice pare încă o bătaie de cap și nimic mai mult.

Îndrăznesc să spun că nu este așa. Prima întrebare pe care aș adresa-o cuiva care și-ar dori o cămașă românească ar fi : ”Din ce zonă vrei să fie cămașa ta?” De aici începe totul. Zona dictează foarte multe aspecte ale cămășii  începând cu pânza, croiul, materialele pentru brodat, dispunerea câmpurilor ornamentale, tehnicile de lucru folosite și terminând cu cromatica.

Dar cum aleg zona etnografică?

Uneori se întâmplă să nu știm ce zonă să alegem. Am observat că aici lucrurile țin foarte mult de familie sau de locul unde ne-am născut. Spre exemplu, dacă avem unul din părinți sau chiar noi ne-am născut într-o anumită zonă și ne simțim mai apropiați de ea din diferite motive, avem tendința de a alege acea zonă și e perfect!

Astăzi, în condițiile în care, foarte mulți dintre noi migrăm către urban, astfel de obiecte sunt o șansă de a păstra legătura cu locul de unde venim, cu acel spațiu sacru într-un fel pentru noi. Sau poate nu neapărat spațiul este important ci oamenii pe care îi lăsăm în urmă.

Dar dacă nu simt nicio legătură cu vreo zonă etnografică?

Sunt și cazuri când legăturile noastre cu ruralul s-au diluat de-a lungul timpului și oricât am încerca, nu reușim să ne identificăm cu o zonă dacă luăm în calcul acest criteriu afectiv. Ce putem face în acest caz? Eu v-aș propune ca în aceste condiții, să vă documentați foarte bine despre toate zonele etnografice și de abia după aceea să alegeți conștient spre ce tip de cămașă vă îndreptați eforturile.

Îmi veți spune poate că este foarte dificil să faceți asta, că nu știți unde să căutați, că sunt multe publicații și nu găsiți întotdeauna informațiile relevante pentru voi, cele care vă doriți pur și simplu să coaseți. Ei bine, aici sper să vin în ajutorul vostru pe acest site cu niște materiale bine documentate și structurate din surse de specialitate care să vă ajute să identificați ușor zonele etnografice ale țării și caracteristicele lor în funcție de diferitele perioade istorice. Între timp, vă invit pe site-ul Asociației Etnotique să vedeți acolo o serie de costume din diferite zone ale țării. Poate unul dintre ele vă va inspira.

Și dacă în zona dragă mie nu mai există costum?

Alteori, deși ne identificăm cu o zonă, constatăm cu durere că în acea parte de țară costumul nu mai există de mult timp. În cazul în care costumul a dispărut din zona noastră de suflet, am putea încerca o reconstituire a lui pe baza diferitelor surse (publicații etnografice, monografii, oamenii în vârstă, muzee locale, fotografii vechi, etc.) oricât de puține ar fi informațiile în acest sens. Merită încercat. S-ar putea să fim surprinși. Până la urmă, ce avem de pierdut?

Știți ce? De fapt, nu mă interesează.

Vor fi persoane care nu se vor regăsi în situațiile de mai sus și vor spune ceva de genul : ”De ce să îmi bat capul cu asta? Prefer să cos o cămașă așa cum îmi place mie. Ce contează că amestec zone, tehnici, cromatică sau felul în care sunt dispuse câmpurile ornamentale?”

Acestor persoane le-aș răspunde în felul următor : ”Ai ales să coși nu o simplă bluză ci vrei o cămașă românească, o ie. Dacă faci efortul de a broda manual ceva, de ce nu ai face lucrurile bine până la capăt? O ie, o cămașă românească este realizată după anumite reguli, nu la întâmplare. Dacă aceste reguli nu erau respectate de către fetele și femeile din comunitățile de odinioară, cum s-ar mai fi păstrat această „unitate în diversitate” de care tot vorbim azi? Ca să nu mai zic că în satul de odinioară ai fi primit o strigătură în horă de toată frumusețea pentru astfel de abateri de la cutume.

Mai multe decât atât: dacă nu ținem noi la aceste specificități, atunci cine?

Și originalitatea unde mai e?

Fii fără grijă! Cu toate că vei respecta niște reguli, sunt foarte multe aspecte unde vei avea libertate de decizie și îți poți lăsa amprenta personală (materiale, cromatică, motive, tehnici). Zonele etnografice dau niște linii generale pe care este bine să le urmăm dar nu ne impun să renunțăm la capacitatea noastră de a judeca și de a lua deciziile cele mai bune pentru cazul nostru.

Așadar, de ce să ținem cont de ele, până la urmă? :

Răsunsul cel mai simplu ar fi că ne ajută să luăm mai repede niște decizii bune despre cum să fie cămașa noastră de la croi la motive. De ce spun că aceste decizii sunt deja ”bune” dacă le luăm bazându-ne pe o zonă etnografică și ce s-a purtat acolo? Păi e simplu : femeile au creat și purtat aceste cămăși, ajustându-le de fiecare dată când realitatea lor o cerea. Puteți spune orice despre țărăncile românce, dar cu siguranță, nimeni nu poate contesta cât de practice erau sau cât de chibzuite în a-și doza și direcționa eforturile spre lucrurile care contau cu adevărat pentru ele.

Dincolo de estetic, ce ne atrage de fapt la o ie? Istoria, arhaismul, conexiunile ei cu trecutul nostru? Toate acestea sunt profund legate de zonele sau sub-zonele etnografice. Așadar, avem un motiv în plus să ținem cont de ele când ne concepem propria cămașă.

O simplă bluză sau un obiect valoros, de lăsat moștenire?

În concluzie, respectând zonele etnografice atunci când coasem o ie, nu vom crea o simplă bluză de purtat (bluze avem destule, cad dulapurile pe noi), ci o cămașă românească în adevăratul sens al cuvântului. Prin urmare, nu doar ne îmbracă ci ne ajută să ne purtăm cultura și să o transmitem mai departe în lume. După părerea mea, despre asta ar trebui să fie vorba atunci când coasem o ie: despre cultură. Să fim sincere, în secolul XXI, coaserea unei cămăși nu mai este o necesitate. A devenit un act de cultură în toată regula în această era a globalizării. Așadar să ni-l asumăm cu demnitate și respect.

Leave a Reply