Pe 3 februarie 2016 scriam o postare pe grupul de cusut din care făceam parte anunțând că am terminat prima mea cămașă românească. Eram extrem de fericită. Lucrasem un an și trei luni la ea și depășisem obstacole care până în acel moment, mi se păreau insurmontabile.

Mai jos găsiți o parte din acea postare care cuprinde lecțiile pe care mi le însușisem la momentul respectiv despre cum trebuie cusută o cămașă românească. Mi-am permis să adaug informațiilor de atunci și altele pe care le consider utile acum.

Recitind, mi-am dat seama că cele prezentate atunci sunt la fel de actuale și astăzi. Așadar, m-am gândit că ar fi util să le transpun într-un articol, aici pe blog, care să fie ușor de găsit și citit pentru toți cei care caută astfel de detalii.

Cum am ales acel model?

Prima mea cămașă românească este cusută după planșă 78 din albumul Elisei Brătianu, „Cusături românești”, apărut în 1943, la București. Îmi aduc aminte că am avut două criterii în minte când am făcut acea alegere:

1. Să fie un model din zona mea (Olt)
2. Să înțeleg tehnicile folosite pe planșă (măcar să am o idee despre ele).

Zis și făcut! Acum că aveam modelul, îmi trebuiau materialele.

Materialele folosite

Am cusut pe pânză de bumbac țesută în casă, cumpărată din târg, de la Muzeul Țăranului Român. A fost singura pânză de casă pe care am găsit-o atunci în târg. Era o pânză de Bucovina (mai grosuță), nu era o pânză de sud (de obicei, mai subțire). În timp, am regretat alegerea, dar pe undeva tot a fost bine: această pânză a rezistat tuturor încercărilor la care a fost supusă (am descusut de foarte multe ori până să finalizez cămașa).

Pentru brodat am folosit bumbac Anchor, la jurubiță (mouliné) pe care l-am cumpărat dintr-o mercerie din magazinul Obor din București.

Croi

Din punct de vedere al croiului, am ales să cos o cămașă cu altiță. De ce? Pentru că mi-a plăcut cum se așază la umeri. Altița elimină surplusul de material și cămașa nu se mai duce în față sau în spate când o purtăm.

Așadar, prima dată am croit altițele (fiecare era de o jumătate de lat de pânză). Când am început lucrul, o altiță avea 20 x 25 cm. După ce le-am cusut pe acestea, am croit și mânecile. Din păcate, nu am respectat croiul cămășilor oltenești în sensul că fiecare mânecă este dintr-un singur lat de pânză și nu dintr-un lat și jumătate. Purtând cămașa, mi-am dat seama că mi-ar fi plăcut să fie și mai largi, și mai lungi. Atunci când le-am croit aveau 60 cm lungime fiecare. M-am gândit că împreună cu altița de 25 cm, mâneca va avea o lungime de 85 cm și îmi va fi suficient. Greșit! Când am făcut aceste calcule, nu știam cât de mult intră la apă o pânză crudă. În timp, prin spălări repetate, mânecile mele s-au scurtat considerabil!

Pieptul și spatele sunt croite dintr-un lat de pânză tot de 60 cm lungime fiecare. Pentru lărgime am adăugat pe laterale câte un clin de 12 cm cu triunghi în capăt (în loc de pavă). A fost o soluție bună la momentul respectiv. Azi, aș da mai multă amploare cămășii.

Am mers pe varianta croielii pe muchie și nu am mai făcut tiv cu găurele. A fost foarte bine așa mai ales ca pânza mea este mai groasă – tivul cu găurele nu ar fi arătat prea drăguț. Azi nu aș mai coase o cămașă de sud pe o pânză atât de groasă.

Am renunțat la cheițe după ce m-am uitat mai atent la pozele iilor din expoziția Brătianu de la Cluj (idealul meu la momentul respectiv!). Sunt multe acolo fără cheițe, încheiate în urma acului și atât. Au cel mult o cusătură decorativă peste aceasta încheială. Cu toate acestea, cheițele sporesc farmecul unei cămăși, așadar nu strică să le faceți.

Compoziție și distribuirea modelului pe pânză

Mâneca

Dincolo de a ști să coși, de a cunoaște tehnicile de cusut, este important să știi pe ce să pui accentul, ce să primeze în așa fel încât să poți crea un echilibru. Dacă ar fi sa fac un top, altița e pe primul loc, pe doi încrețul și pe 3 râurile. De asta m-am limitat la ce era pe planșă în privința lor. Daca aș fi cusut mai multe râuri, s-ar fi aglomerat compoziția și nu aș mai fi avut suficient spațiu alb. În cazul meu, regula aceasta a funcționat perfect!

Altița de 17, 5 cm (mă refer la partea cusută, așa cum o concepusem eu inițial) este mult prea îngustă pentru o ie oltenească. Recomand 20 cm minim. Se pot lăsa toleranțe în părți ca să intre modelul întreg.

Am adaptat ușor planșa nevoilor mele în sensul că am adăugat un rând în plus în partea de jos a altiței. Nu era suficient de înaltă. Am desfăcut și marginile altițelor și am cusut cât de mult am putut până aproape de marginea pânzei. Așa am evitat să am prea mult spațiu alb când am încheiat ia.

Atenție! – Toate motivele oblice, se lucrează în oglindă!

Este de preferat ca încrețul să fie de lung cât altița, ca atunci când le așezăm împreună de dea bine. Daca încrețul este un pic mai lung, nu e nicio tragedie. Important este ca modelul acestuia sa fie finalizat. Spre exemplu, dacă acesta are niște romburi ca motive, nu le lăsăm cusute trei sferturi. Râurile trebuie să se încadreze și ele frumos sub încreț și să nu depășească altița.

Pieptul

Se împarte în trei părți egale – una gura cămășii, a doua râurii și a treia puii săriți.

Gura cămășii funcționează ca o axă de simetrie și de o parte și de alta a ei, coasem râurile de pe piept, mereu în număr par. Râurile trebuie să ne vină pe sâni. Ca idee, gura cămășii mele are 42cm lungime. Putem face o mică întăritură acesteia dacă ne este teamă ca după taiere se va deșira în timp. La mine fix asta s-a întâmplat!

Puii săriți pe lângă gura cămășii trebuie să vină un pic mai jos de aceasta.

Puii săriți amplasați la nivelul îmbinării mânecii cu pieptul vin până unde se termina aceasta îmbinare, cât altița sau încă 2-3 cm mai jos, la 1cm de margine. De ce așa? Logica este ca ei să fie vizibili prin răscroiala cojocului, nu are sens să mergem mai jos pentru că nu se văd. Trebuie doar să marcheze îmbinările bucăților de pânză – mâneca + piept.

Râurii de pe piept vin până la nivelul taliei. Acolo ia era prinsă în brâu și orice este cusut mai jos de această limită, nu se mai vede, deci nu are rost să mai coasem.

Ciupagul

Dacă ne uităm pe planșă, avem următoarele elemente luate de jos în sus:

1. Trei linii punctate (cusăturile pe crețuri).
2. Modelul ciupagului.
3. Un zigzag.
4. Feston.

Când am cusut, am interpretat planșa în felul următor:

1. Prima dată, am cusut modelul ciupagului pe bucata de pânză destinată lui.
2. După aceea, am îndoit această bucată de pânză în așa fel încât laturile ciupagului și implicit marginile lui să se dubleze.
3. Am prins ciupagul de crețurile cămășii în felul următor: prima dată l-am prins jos, pe dos, cu zigzag. L-am întors pe față, i-am îndoit marginea de sus și l-am prins tot cu zigzag de crețurile cămășii. E mai ușor de arătat decât de explicat. Voi face un video pe această temă și voi posta aici link-ul.
4. Am cusut cele trei linii punctate pe crețurile cămășii.
5. Festonul l-am cusut sus de tot, pe marginea pânzei.

Ciupagele cămășilor din Câmpia Dunării se prind în acest fel și rămâne pânză sus decorată cu feston.

Motive

Am identificat pe planșă următoarele motive: coarne de berbec, spice de grâu, romburi, pătrate.

Tehnici de cusut folosite

Din acest punct de vedere, pot spune că altițele sunt cusute în puncturi, cruciulițe și jumătăți de cruciulițe (nu știam de șinătău atunci). Am folosit și butucii acolo unde am putut.

Încrețul este funcțional cu cărămizi întregi (vom mai discuta despre asta).

La râurii de pe mânecă mai apare punctul la fir pe lângă cele menționate anterior.

Festonul este folosit sus, pe muchia ciupagului.

Pentru terminația mânecilor și a gurii cămășii, am folosit drug. (Nu a fost cea mai inspirată alegere mai ales pentru gura cămășii).

Cromatică

Îmi amintesc că atunci când am ales nuanțele bumbacului pentru brodat, am mers pur și simplu în magazin cu planșa și am luat ce mi s-a părut că se potrivește cel mai bine acesteia. Din acest punct de vedere, a fost o alegere bună.

Cred că nuanța încrețului mi-a dat ceva bătăi de cap, dar atât.

Cămașa este roșie, cu accente de verde în altiță și cu un încreț galben pai.

În loc de încheiere

Acum ca v-am spus toate acestea, vă rog să țineți minte că ele nu sunt bătute chiar în cuie. Trebuie înțelese și aplicate cu măsură și cu cap în funcție de fiecare model. Au fost recomandările pe care eu le-am primit pentru modelul meu și s-au potrivit perfect!

Am încercat să fiu destul de generoasă cu detaliile, dar sunt convinsă că am uitat câte ceva. Așadar, dacă aveți întrebări sau nelămuriri, nu ezitați să îmi scrieți folosind formularul de contact de pe site sau pur și simplu, adăugând un comment la acest articol. Voi reveni către voi cât de repede pot.

PS: Această cămașă a fost realizată în perioada decembrie 2014 – februarie 2016 cu sfaturile următoarelor persoane: Nelu Dumitrescu, Cristina Munteanu, Irina Serpol, Victoria Bizon, Caro Birzaianu. Le mulțumesc și pe această cale!