You are currently viewing Care sunt componentele unui război de țesut orizontal?

Care sunt componentele unui război de țesut orizontal?

Ne încântă idea de a țese iar gândul ne zboară aproape involuntar spre războiul de țesut al bunicii. Am vazut-o de atâtea ori lucrând la el. Așadar, cât de greu poate să fie? Dar stai…ea nu îi spunea așa… îi zicea „stative”…parcă… Da, așa este. Acest tip de război poartă denumirea de „stative” în multe părți ale țării.

Dacă ne dorim cu adevărat să deprindem acest meșteșug, primul pas este să ne familiarizăm cu războiul și părțile lui componente. Din păcate, în online, nu sunt foarte multe informații în limba română pe acest subiect. Voi încerca în rândurile de mai jos să descriu tipul de război cel mai des întâlnit în gospodăriile bunicilor noștrii și componentele lui. Aveți mai jos o imagine cu cel mai folosit tip de război de la noi.

Sursa: „Țesături decorative” de Iustina Băluțeanu, Editura Ceres, 1981

Ce e un război de țesut?

Un război de țesut nu este altceva decât un sistem care ține tensionate uniform o serie de fire în așa fel încât să ne fie nouă ușor să trecem un alt set de fire peste și pe sub ele, țesând de fapt. Setul de fire tensionate uniform pe război poartă denumirea de „urzeală”. Cele care vin peste și pe sub firele de urzeală poartă denumirea de „băteală”.

Războaiele de țesut beneficiază de niște mecanisme care ridică și coboară anumite fire de urzeală în așa fel încât atunci când firul de băteală trece dintr-o parte în alta, intră pe sub unele fire de urzeală și trece pe deasupra altora. Spațiul creat atunci când anumite fire de urzeală sunt ridicate sau coborâte se numește „rost” (Dacă rostul nu se formează, nu putem țese. De aici și expresiile „fără rost”, „nu are rost”, etc. Dacă acest „rost” nu există, nu se întâmplă nimic. Așadar, fără el nu se poate.)

Piesa care poartă firul de băteală dintr-o parte în alta se numește „suveică”.

Există mai multe mecanisme de formare a rostului la războaiele de țesut orizontale și ele influențează ce fel de țesătură vrem să facem sau cât de repede vrem să o realizăm.

Părți componente

Acum că am lămurit câteva noțiuni de bază, e momentul să discutăm efectiv despre războiul de țesut și părțile lui componente.

În primul rând, orice război orizontal are un schelet dreptunghiular din lemn care se susține pe patru picioare. Aceste picioare sunt unite prin două laturi lungi (pot atinge 2m lungime) și două laturi scurte (pot ajunge la 1.5m lungime). La unele războaie folosite de bunicile noastre, țesătoarea stă chiar pe latura scurtă situată în partea din față a războiului. Există și războaie unde acest lucru nu se întâmplă iar locul țesătoarei este separat de această latură scurtă.

Este posibil ca în căutările noastre prin țară să găsim aceste componente ale războiului sub diferite denumiri. Am rugat membrii grupului de facebook „Țesături și tehnici de țesut” să identifice aceste componente și să ne spună care este denumirea lor în zona din care provin ei. Așadar, pentru fiecare componentă voi preciza denumirea ei locală, așa cum mi-a fost transmisă pe grup. Începem cu denumirile locale ale celor patru picioare și laturile care le unesc:

  • „stative” – în Moldova și Bucovina (sursa Vladimir C Andrei)
  • „stâlchi” sau „chișioare” pentru picioarele războiului iar “carânghi” și “chingi” pentru laturile lungi ale acestuia – sudul Basarabiei (sursa Alena Gisca)
  • „picioarele stativelor” și „chingi” pentru laturile lungi ale acestuia – Iași (sursa Gabriela Terinteac)
  • „străji sau stâlpi” pentru picioarele războiului și „tălpi” pentru laturile lui lungi – (sursa Adriana Iordache)

Vătală + spată

Atunci când privim războiul de țesut din față, vom remarca o piesă mobilă, asemănătoare unei rame, în care se fixează o altă piesă de obicei metalică (în vechime, de lemn), cu multe spații. Piesa mobilă se numește „vătală”. Mai poartă și denumirea de brâglă. Aceasta susține spata, piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene montat în vatală, prin care trec firele de urzeală. Spata determină cât de apropiate sunt firele de urzeală, stabilind astfel desimea țesăturii. Vătala și spata sunt folosite împreună pentru a așeza firele de băteală în rost pe măsură de țesem. Cuplul vătală+spată are mai multe variante de prindere și susținere în război.

Cum se prinde vătala + spata de război?

Unele războaie au acest sistem de prindere în partea de sus, sprijinit pe stâlpii lui. În zona Avrig, poartă denumirea de „cai”, de exemplu (sursa Maria Grancea). Le găsim în DEX și sub denumirea de „cujbă”.

Unele vătale sunt suspendate de acești „cai” cu ajutorul „brățărilor” și al „jugului”. Brățările nu sunt altceva decât niște stinghii lungi care trec prin marginile vătalei și ajung să se fixeze în acest „jug” (o altă stinghie orizontală). Uneori, tot acest ansamblu (vătală + spată + brățări + jug) se așează pe chingile de sus ale războiului (depinde cum este construit).

Există și războaie de țesut care au sistemul de prindere a vătalei în partea de jos a războiului, adică efectiv de cadrul de susținere al acestuia.

Ițele

Ițele sunt niște structuri dreptunghiulare amplasate în interiorul războiului, imediat în spatele vătalei care susține spata. Ele sunt suspendate de o bară orizontală care se sprijină la rândul ei pe stâlpii războiului. În interiorul fiecărei ițe avem un număr oarecare de cocleți. Aceștia sunt niște elemnete din ață rezistentă la frecare cu câte un ochi în mijlocul lor prin care trece un singur fir de urzeală. Cocleții pot fi și metalici. Dacă războiul este vechi iar cocleții nu mai sunt într-o stare bună, e cazul să îi înlocuiți pentru a evita deteriorarea firelor de urzeală sau probleme în timpul țesutului.

Pedalele

Apăsăm pedalele cu picioarele în timpul țesutului pentru a ridica sau coborî ițele (ițele sunt legate de pedale prin sfori) formând astfel rostul de care vorbeam mai sus. Găsim aceste pedale sub diferite denumiri în țară:

  • „iepe” în Ardeal (Avrig /Sibiu) – sursa Maria Grancea și Muntenia (sursa Clementina Enciu)
  • „călcători”, Bacău (sursa Viorica Florian)
  • „tălpi”
  • „tălpici”, Județul Mureș (sursa Ioana Șandru) dar și la Iași (sursa Gabriela Terinteac)
  • „labito”, Comuna Faraoani, Județul Bacău (sursa Farcaș Felicitas)
  • „pomnogi”, Ialomița, (sursa Viorica Stemate) dar și la Buzău (sursa Maria Dumitru)
  • „pornogi”, Homorîciu de Prahova (sursa Gabriela Nicoleta Caramidaru)
  • „tălchiji”, Sudul Basarabiei (sursa Alega Gisca)

Cele două suluri ale războiului

Ați remarcat probabil că războiul de țesut are două suluri, unul în față și altul în spate. Cel din față poartă denumirea de „sul înfășurător” pentru că pe el se înfășoară țesătura pe măsură ce înaintăm cu țesutul. Îl veți întâlni și sub denumirea de „sul de dinainte”. Cel din spate se numește „sul urzitor” pentru că pe el se pune urzeala și de pe el o desfășurăm treptat pentru a țese efectiv.

Sistemul de oprire al sulului urzitor

Ambele suluri au fiecare câte un sistem de oprire. Tipul de sistem depinde de cât de vechi este războiul respectiv. Sulul urzitor poate avea de exemplu, în partea stângă un orificiu în care se introduce o stinghie rotundă de lemn, lungă cât războiul (un băț, de fapt). Majoritatea războaielor folosite de bunicile noastre aveau acest mecanism de oprire/fixare a sulului urzitor în așa fel încât firele de urzeală să rămână perfect tensionate pe parcursul lucrului. Acest mecanism are diferite denumiri în țară. Menționăm mai jos câteva dintre ele așa cum ne-au fost comunicate de membrii grupului „Țesături și tehnici de țesut”:

  • „slobozitor” – Comuna Arbore, Județul Suceava (sursa Vladimir C Andrei)
  • „arasto” – Comuna Faraoani, Județul Bacău (sursa Farcaș Felicitas)
  • „zăvorul” – nu este precizată zona (sursa Olivotto Viorica)
  • „lăsător” – Comuna Dieci, Județul Arad (sursa Măguran Maria)
  • „slobozâtori” – Țara Zarandului (loc. Sebiș, jud. Arad) (sursa Alexandru Pop Zărăndean)

Războaiele mai noi au o roată cu dinți. Această roată poate fi metalică sau din lemn.

Sistemul de oprire al sulului înfășurător

În mod similar regăsim un mecanism cu același rol de oprire/fixare și la sulul înfășurător. Orificiul apare de data aceasta în partea dreaptă a sulului și în el se introduce un obiect asemănător unei palete de aproximativ 25 cm și care are două șiruri de găuri. Un cui de lemn sau de metal se introduce în aceste găuri pentru a o fixa păstrând astfel tensiunea țesăturii. Îl regăsim în țară și sub denumirile de mai jos:

  • „pochiheci și borteleancă” – Comuna Arbore, Județul Suceava (sursa Vladimir C Andrei)
  • „fasito” – Comuna Faraoani, Județul Bacău (sursa Farcaș Felicitas)
  • „paleta cu găuri și cuiul” – nu este precizată zona (sursa Olivotto Viorica)
  • „măriuță”, Comuna Dieci, Județul Arad (sursa Măguran Maria)
  • ,,marcu” și ,,măriuță” – Țara Zarandului (loc. Sebiș, jud. Arad) (sursa Alexandru Pop Zărăndean)

Cele două traverse din față și din spate

La războaiele mai noi, vom găsi în fața și în spatele acestuia două traverse paralele care au rolul de a fixa războiul și a-i conferi o anumită rigiditate în timpul lucrului. Pe lângă asta, ele aduc la nivelul spetei și al ițelor firele de urzeală în timpul țeserii. Aceste traverse apar la războaiele care au sulurile urzitor și înfășurător în partea de jos, cumva sub aceste traverse. La razboaiele mai vechi sulurile vin la același nivel cu ițele, și astfel traversele nu au această funcție. Cu toate acestea, le regăsim ca și componente ale războiului cu simplu rol de fixare. Pe cea din față, poate să stea chiar țesătorul. Cea din spate e undeva sub ițe.

La nevoie, cele două traverse pot fi demontate pentru a ne fi mai ușor când nevedim, de exemplu, permițându-ne să ne apropiem mai mult de ițe.

Le găsim în țară sub demunirea de “stinghii” sau “chingi” în Sudul Basarabiei, Moldova și Bucovina, Roman (Județul Neamț) – sursa Alena Gisca, Vladimir C Andrei, Maier Veronica, Mariana Buhlea).

Vergele și fuscei

Pe lângă toate componentele menționate mai sus, ținem să amintim aici și vergelele și/sau fusceii folosiți în diferite scopuri într-un război de țesut.

Rolurile pe care aceștia le îndeplinesc sunt următoarele:

  • avem câte o vergea trecută prin fiecare capăt al urzelii și cu ajutorul lor, aceasta este fixată pe cele două suluri.
  • doi fuscei susțin crucea urzelii pe natra războiului (partea din spate dintre ițe și sulul urzitor).
  • pe măsură ce înfășurăm urzeala pe sulul urzitor, amplasăm câte un fuscel la fiecare rotire în așa fel încât firele de urzeală să nu se întrepătrundă și astfel să fie afectată tensiunea acestora.
  • o vergea poate fi folosită și la formarea (alegerea) unui anumit tip de model (există macate alese cu vergeaua).

În loc de încheiere

Sper ca informațiile furnizate aici să va ajute să înțelegeți mai bine care sunt părțile componente ale unui război de țesut folosit în mod tradițional la noi în țară pentru țeserea pânzei sau diferitelor tipuri de țesături de interior (scoarțe, velințe, ștergare, macaturi, marame, fețe de masă, etc). E important să le cunoașteți atunci când vreți să vă achiziționați un război vechi de exemplu, și trebuie să vă asigurați că are toate piesele componente.

Dacă aveți întrebări, nu ezitați să îmi scrieți un comentariu mai jos sau să folosiți formularul de contact de pe site.

Rost curat!

Leave a Reply